O pacientă în vârstă de 40 de ani din Botoșani a ales Spitalul Multidisciplinar Arcadia pentru încă o opinie medicală privind situația sa clinică. Pacienta avusese două nașteri realizate cu epiziotomie, iar în urma celei de-a doua a rămas cu incontinență anală (incapacitate de a controla eliminarea de gaze și fecale), o problemă medicală cu implicații puternice asupra calității vieții.
În primă instanță, incontinența a fost parțială, adică nu se manifesta permanent, ci doar în anumite situații. În anii următori, incontinența s-a accentuat, intervenind și modificarea țesuturilor cauzată de îmbătrânirea lor. Incontinența anală a devenit completă atât pentru gaze, cât și pentru materii fecale și a apărut o fistulă ano-vaginală, adică o comunicare între canalul anal și vagin, prin care o parte dintre materiile fecale și gaze ajungeau în vagin.
Deși pacienta mai fusese la consultații de Chirurgie fără a obține soluții, a hotărât să apeleze și la Serviciul de Chirurgie generală din cadrul Spitalului Multidisciplinar Arcadia.
Epiziotomia presupune incizia perineului (țesutul care se află între vagin și anus) cu scopul de a mări orificul vaginal în timpul nașterii naturale pentru a se evita ruptura de perineu și pentru a facilita expulzia bebelușului. În cazul pacientei, epiziotomia a fost făcută în partea posterioară, foarte profund, și a secționat mușchiul canalului anal. Mușchiul care asigură continența, sfincterul anal, este un mușchi circular. Fiind secționat, capetele sale s-au îndepărtat puțin la început, în anii care au urmat s-au îndepărtat din ce în ce mai mult, iar mușchiul a ajuns să nu mai asigure deloc continența. A apărut și fistula ano-vaginală.
„Intervenția chirurgicală în astfel de cazuri este foarte dificilă și de finețe pentru că trebuie refăcut un mușchi într-o zonă delicată și trebuie întreruptă comunicarea dintre canalul anal și vagin. Succesul operațiilor de tipul acesta este relativ mic pentru că nu este importantă doar procedura chirurgicală, ci și conduita postoperatorie a pacientului. Pe lângă faptul că este necesară urmarea unui regim alimentar, este foarte importantă calitatea tranzitului intestinal al pacientului. În contextul constipării, un scaun mare și dur poate provoca ruperea mușchiului atunci când trece prin zona operată”, explică Dr. Dragoș Chichirău, medic specialist Chirurgie generală.
În cazul pacientei s-a intervenit chirurgical, sub anestezie generală, prin abord anterior transvers, adică prin zona dintre vagin și canalul anal. A fost colorat orificiul fistulos vaginal pentru a se identifica cu precizie legătura. După ce s-a extirpat în totalitate comunicarea dintre canalul anal și vagin, a urmat partea mai dificilă, refacerea musculaturii. Unul dintre capetele sfincterului era poziționat la ora 14:00, iar celălalt la ora 10:00 (ca și cum ne-am uita la ceas), deci aproximativ o treime din circumferința sfincterului era lipsită de continuitate musculară. Capetele au fost aduse împreună și au fost realizate două rânduri de suturi. Întrucât calitatea țesuturilor era precară deoarece pacienta era obeză, au fost suturați și mușchii ridicători anali pentru asigurarea unui plan rezistent.
Intervenția chirurgicală a fost una migăloasă și a durat 2 ore și 30 de minute. Pacienta a fost spitalizată 4 zile. Aceasta a venit la controalele postoperatorii la o lună și la 3 luni, urmând să se mai prezinte la 6 luni și la 1 an.
Evoluția postoperatorie a fost foarte bună. Pacienta a fost deosebit de cooperantă și a respectat recomandările cu privire la regimul alimentar necesar a fi urmat pentru a avea un scaun de consistență intermediară în fiecare zi. Totodată, pacienta a făcut exerciții de reeducare sfinteriană întrucât mușchii refăcuți trebuie să lucreze pentru a se obține contenția sfincteriană.
La 3 luni după operație, țesutul asupra căruia s-a intervenit era cicatrizat, iar continența aproape normală.